Sfârșit de lume

În templu e un zgomot ca hula marină,

Iar tobele bat în ritmuri păgâne,

Noroade smintite se-ndeasă,

Dansează,

Cuprinse-n fervoare de legea divină.

 

Din lojă tlatoani privește cu mândrie

Atins de nebunie,

Imensa adunare,

Cântând unduitoare

Războinice litanii.

Căci azi, Tonatiuh,

Însângeratul soare,

Își va hrăni pe îndelete

Nepotolita-i sete

Și roșu se va scurge

Pe pietre,

Râu de sânge

-al poporului ce piere.

 

Copiii fanatici ai lui Tezcatlipoca

Se bucură să moară pe piatra sacrificială,

Iar preoții barbari învârt urlând bizar

Securi de-obsidian,

Feroci, cu inimi dure, ca roca.

 

Cine-și mai amintește de tribul obosit,

Măcelărit

De propria dorință,

De zeul Huitzopotli,

De crunta-i preferință,

De trupuri de coatli și pene de quetzali?

Destinul? O eroare.

Iar viața? O teroare.

Luptând pentru nimic,

Poporul de eroi

S-a stins apocaliptic

Trădat de zeii săi.

 

În țara unde viciul te duce la butuc,

Făcliile se sting și oamenii se duc

Cu moaște sângerânde spre casele de lut.

Timpul s-a comprimat în mersul unui melc.

Abia a început celebrul veac aztec…