Requiem
Acoperit de pământ, Din lăcașul sfânt al morții, Tolănit ridicol pe coasta dealului, Privesc melancolic pe fereastra cimitirului Viitorul omenirii, Hrana viermilor grași ai scoarței terestre. Ce mult s-a umplut de oase pământul Sub fereastră! Mesaje amintind de doliu și de sentimente… Singur, tot singur, bolnav de pesimism, mă visez iar în lume. Pe cerul orașului s-au adunat nori de ciori. Neagră prevestire! Vântul hohotește pe străzi alergând frunze uscate printre copaci reumatici. Ritual de toamnă. Orașul e pustiu. I-au murit îndrăgostiții.