Requiem

Acoperit de pământ,

Din lăcașul sfânt al morții,

Tolănit ridicol pe coasta dealului,

Privesc melancolic pe fereastra cimitirului

Viitorul omenirii,

Hrana viermilor grași ai scoarței terestre.

 

Ce mult s-a umplut de oase pământul

Sub fereastră!

Mesaje amintind de doliu și de sentimente…

Singur, tot singur, bolnav de pesimism, mă visez iar în lume.

 

Pe cerul orașului s-au adunat nori de ciori.

Neagră prevestire!

Vântul hohotește pe străzi alergând frunze uscate printre copaci reumatici.

Ritual de toamnă.

Orașul e pustiu.

I-au murit îndrăgostiții.