Necredință

Trec urmele pașilor sfera mea goală,

Un alt spațiu fizic…

„Ce-ai zis?”

Mă ridic, te pipăi, dar nu ești reală.

 

Adânc strigă-n mine un glas înecat,

Sunt singur și nimeni nu crede,

Încerc să m-agăț de malul înalt,

E greu să mă cațăr, șuvoiul mă prinde,

Plutesc în derivă învins și blazat…

 

Ah, Doamne! Te rog să exiști!