Memoria zilei trecute

Au plecat invitații; carnavalul s-a sfârșit,

Iar gazda obosită a adormit.

Intrat în ale vieții grații un clown uitat

Se răsucește în culcușul improvizat

Râzând fericit…

 

În jur dezordine, fum,

Liniște, miros de parfum,…

Pendula din hol bate leneș o oră.

E singura martoră,

Neamorțită,

Un înger al zeului Timp care trece…

E zece, palpită,

E zece, e zece!

 

Cadrul se scurge plictisitor,

Un colț de mister întunericul strânge,

Zeița luminii cernută prin stor

Privește uimită

Cum ziua de ieri absentă-i

Și totuși există.