Iar

O ploaie confuză își întretaie picurii grei de apă,

Eu simt cum prin bluză-și îndeasă fiorii o toamnă să-nceapă.

 

Și iar mă cutremur gândind că veros, ipocrit, fără scuze,

Alături destinul se-așterne plural și mătură frunze.

 

Hai toamnă mă tulbură, ce-ți pasă de tot, e un vis omenesc,

De când mă cunosc sunt un simplu pierot și mimez că trăiesc.