Eu moinesc. Tu?

Aici ninge,

Mizerie udă și iară

Trebuie să vină ploioasa primăvară…

Eu?

Trăiesc.

Aș vrea să nu îmbătrînesc,

Dar ceasul se-nvîr… se-nvîrte…

Și viața se scurrr… se scurge.

Știi?

Ninge-n Moinești cu lacrimi înghețate

Și n-am un’ să mă scarpin de-atâta singurătate.