Cât de frumos ești tu, o, preaiubitul meu, și cât de drăgălaș

Bate vântul și răvășește natura!

Îl aud cum se luptă cu pomii abia înverziți,

Cum aleargă vuind printre case…

Nervi de primăvară.

Zac neinspirat,

Amețit de alcool,

Aprins ca un bec de 5 W.

 

De-o vreme ascult marșuri…

Statui de Tanagra închise-ntr-un plic

Trimis în uitare, lipit cu minciună…

Orașul cernit de noapte mai moare un pic.