A venit toamna

Ieri au plecat rândunelele, am auzit spunându-se.

Trebuia să se întâmple.

Mâine au să cadă frunzele și cerul va plânge.

M-am plictisit să tot număr toamnele, nici nu-mi stă bine,

Cu toată singurătatea și tristețea mea.

Aș căuta altă obsesie dar locuiesc într-o cloacă relativistă

Iluzorie ca viața însăși…

În formații largi cocorii se îndreaptă spre miazăzi și trag cortina peste o vară deja vetustă.

Un gri melancolic se întinde pe lume,

O pauză poate și timpul se dilată, cam leneș, dar sigur.